Semaforul este bun

Astăzi dimineață când am ajuns la un semafor și mă pregateam să aștept, o bătrânică a trecut iute strada deși culoarea semaforului era pe roșu.

„Oare unde se grăbește?”, m-am gândit în mintea mea și am urmărit-o. Trecuse mai repede pentru că vroia să fie în stația de autobuz. Probabil văzuse că vine un autobuz sau știa că era aproape ora pentru un autobuz ce trecea rar. Nu știu.

Semaforul a aprins culoarea verde, am trecut strada și am lăsat-o în urmă pe doamna care continua să aștepte în stație.

Pentru mine semaforul este deseori un loc bun de meditație, reașezare a gândurilor, revizuire a priorităților.

Ce să fac când aștept la semafor? Mă gândesc. La ce mă gândesc? La ce nu mi-am programat să mă gândesc.
Nu ne programăm să stam la semafor.

Oare avem destule semafoare? Oare de ce suntem așa grăbiți?
Probabil pentru că uităm prea des de oamenii din jurul nostru.

Mulți oameni sunt frumoși. Toți pot fi frumoși dacă ne uităm bine.

Semaforul este bun.

Doamne, de ce ești așa de flămând?

Doamne, de ce ești așa de flămând?

Nu vezi că mi-e frică să-ți dau din mâncarea mea?

Doamne, de ce ești așa de bolnav?

Nu vezi că mi-e frică să depun efort să te fac sănătos?

Doamne, de ce ești așa de murdar?

Nu vezi că mi-e greață să stau langă tine? Nu vezi că mi-e lene să-ți dau apă caldă să te speli? Nu vezi că mi-e frică să te primesc în casa mea?

Doamne, de ce ești în închisoare?

Nu vezi ce mândru sunt de viața mea corecta? Nu vezi ce bine mă simt cu bunele mele maniere?

Doamne, de ce ai ales să fii Tu însuți în pielea oamenilor fără casă, flămânzi, săraci, murdari, în închisoare(a dependențelor)? Doamne, de ce ai coborât din palatul Tău ceresc să fii la porci ascuns în pielea fiului risipitor?

Meditație bazată pe textul din Matei 25:31-46

Faptele Apostolilor – „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni…”

Faptele Apostolilor cap 5:17-32

 Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie, au pus mâinile pe apostoli şi i-au băgat în închisoarea publică. 

Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii în timpul nopţii, i-a condus afară şi le-a zis: 

„Duceţi-vă, staţi în Templu şi spuneţi poporului toate cuvintele vieţii acesteia!“ 

 Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineaţă şi au început să dea învăţătură. Când a sosit marele preot şi cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor fiilor lui Israel, şi au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduşi. 

Dar gărzile, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, aşa că s-au întors şi au anunţat spunând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uşi, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“ 

Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât şi conducătorii preoţilor au rămas înmărmuriţi din pricina lor şi au început să se întrebe ce se întâmplă. Cineva însă a venit şi i-a anunţat: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi dau învăţătură poporului!“ 

Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile şi i-a adus, însă nu cu forţa, pentru că se temeau să nu fie loviţi cu pietre de popor. I-au adus şi i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat zicând: – (Nu) v-am poruncit răspicat să nu mai daţi învăţătură în Numele acesta? Dar iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aruncaţi peste noi vina pentru sângele Acestui Om! 

Petru şi ceilalţi apostoli i-au răspuns: – Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 

 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe Isus, Cel pe Care voi L-aţi prins şi L-aţi ucis pironindu-L pe lemn! Pe El, Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa, ca Prinţ şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate! Iar noi suntem martori ai acestor lucruri şi, de asemenea, şi Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El! 

sursa: Biblia NTR

Mai aproape de Tine, Doamne

Sursa: ThePianoGuys via Marius Cruceru

Văd trezirea

Fraților, văd trezirea! Surorilor, văd dimineața!

Văd oamenii sătui de adormire și hrănire cu perfuzii. Văd cum piepturile se umflă de aer proaspăt și în curând vom auzi un strigăt clar. În curând corul de oftaturi se va transformă în strigătele de biruință și un vuiet ca al oceanului învolburat va răsuna peste tot: Isus Hristos este Domnul!

Văd românii care deschid ochii pentru că li s-a acrit să înghită minciunile diavolului prin ”slujitorii” leneși și lacomi. Văd cum suflete proaspete se îndreaptă flămânde spre masa îmbelșugată a adevărului biblic.

Văd ca și Ezechiel cum oasele prind viață iar și cea stearpă are copii. Văd biserica care începe să vorbească lumii.

Văd un freamăt. Este vântul lui Dumnezeu care a început să sufle. Nu vă puneți împotriva adevărului cu ”adevărurile, tradițiile și moștenirile ” voastre. Veți fi zdrobiți sub povara ce doriți să o puneți peste copiii celui Viu. Smeriți-vă și credeți. Domnul lucrează și nu după viteza sau programarea voastră. Tatăl a pornit trenul de super viteză și răscumpărații călătoresc prin binecuvântări ce nimeni nu a visat vreodată.

Văd râuri de lacrimi, apă vie și o mulțime de copaci puternici și plini de fructe. Văd viața ce crește din uscăciune pentru că a început să fie iarăși rouă. Învăța-ți să beți apă și exersați-vă înotul prin credință: În curând nu veți mai simți pământul sub picioare, vine Ploaia!

Văd pentru că Dumnezeu zice: Să fie lumină!

Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz.

După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor.

Poporul, care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.

Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii.

Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.

Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei, şi orice haină de război tăvălită în sânge, vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

Isaia 9:1-7