Posts Tagged ‘mama’

Biserica unei mame

Cine este?

Biserica unei mame este un grup de oameni foarte special!

Soțul. Sprijin, bucurie, credință, ascultător.

Copiii. Copiii ei îi sunt mamei învățători, mângâietori, provocări și bucurii, exemplu de smerenie și încăpățânare, model de pasiune.

Părinții. Mamele și tații sunt un sprijin adevărat prin rugăciune, încurajare, cadouri, sms-uri, vizite, exemple de biruințe personale.

Bătrânii și tinerii. Cei care (se pare că) nu au probleme și „își fac probleme” interesându-se și vizitând-o pe mama. Bătrânii aduc o liniște prin experiența lor iar tinerii aduc curaj prin vioiciunea lor.

Tu faci parte din biserica unei mame?

Anunțuri

Sunt un tată bucuros

Sunt un tată bucuros pentru că știu că Dumnezeu mi-a dat mie și soției mele TOT ce avem nevoie pentru a ne crește copilul.
Nu mă încred în lucrurile materiale pe care le avem ci în bogăția nelimitată a lui Dumnezeu: minuni și înțelepciune pentru orice situație.

Când apare o problemă am credință că există o soluție PERFECTĂ și Dumnezeu vrea ca eu să o găsesc și să o aplic bucuros.

Rugăciunea funcționează: îndepărtează constipația, vindecă bubițe multe, liniștește colicile, înmulțește laptele, alungă depresia, dă odihnă în timp scurt.

Sufletul nostru se hrănește când citim din Biblie și se împrospătează când cântăm. 🙂

Eu cred că orice părinte poate fi bucuros dacă se încrede în Dumnezeu ȘI ascultă de EL.

Fă-ţi probleme acum ca să nu ai probleme după!

Treci pe stradă şi vezi un cerşetor care-ţi zice: „Dă-mi bani să-mi iau ceva de mâncare. Ai milă de mine.

Tu treci mai departe, zici că nu e problema ta. „Să se ocupe primăria, statul, biserica.

Stai liniştit acasă şi te odihneşti. Sună soneria la uşa. Te miri oare cine e?!? Când deschizi afli că este o mamă cu doi copii care-ţi cere un ajutor. „Nu pot să vă ajut.” În mintea ta zici: „De ce mă deranjează? Nu e problema mea. Să muncească… Să ceară de la cei bogaţi…

Da, e bine să fii stresat. E bine să te doară. E bine să plângi şi să te frămânţi. PENTRU ALŢII! E bine să strigi la Dumnezeu după ajutor pentru alţii. E bine să fii prea obosit pentru alţii. E bine să te doară pentru alţii.

Ai probleme? Ce probleme ai tu? Ce probleme ai tu care nu sunt ale tale?

Vezi în fiecare zi acelaşi cerşetor la acelaşi colţ de stradă şi nici măcar nu ştii cum îl cheamă!

Îţi iubeşti aproapele?

Ce dureri are? Ce probleme are?

Dacă astăzi nu accepţi să iei asupra ta problemele altora, înseamnă că nu iubeşti. Înseamnă că nu-L cunoşti pe Dumnezeu, nici El pe tine. Când te vei întâlni cu El la judecată nu te va recunoaşte. El graţiază şi răsplăteşte pe cei care-i cunoaşte. Pe necunoscuţii ca tine îi trimite în blestematul iaz de foc pe care şi l-au ales.

Eşti liniştit şi nu ai probleme? Eşti un necunoscut.

Ai o problemă de viaţă şi de moarte… veşnică.

Președintele României e om, are nevoie de oameni alături

Astăzi am aflat că a murit Elena Băsescu, mama președintelui României, Traian Băsescu. După cum ziceam în articolul anterior: Lacrimile sunt normale și necesare, acum Dumnezeu a adus clipa despărțirii de mamă pentru președintele nostru.

Doresc ca noi să fim un sprijin prin rugăciunile noastre. Dumnezeu poate să mângăie și face aceasta în mod special atunci când cineva cere aceasta. Să cerem cu toții de la Dumnezeu alinare și pace pentru familia îndoliată.

Președintele României are nevoie de oameni alături de el, și creștinii sunt chemați primii să fie oameni.

Intrebarea vietii lui

Incurajeaza. Indruma. Indreapta – partea 1

Astazi ma gandesc sa va vorbesc despre niste persoane speciale din viata mea, niste persoane care m-au incurajat pe parcurs sa ma dezvolt.

In primul rand mi-aduc aminte de d-na Sericiuc, cea care mi-a fost mie invatatoare. Privirea senina. Aceasta m-a incurajat de fiecare data cand o vedeam si ma vedea. Cand ma privea stiam ca are incredere in potentialul meu, vedeam ca ma considera un copil ce poate creste, ce poate reusi. Un alt element ce-mi aduc aminte este seriozitatea ei. De exemplu la un test eu mi-am uitat cartea deschisa pe banca. Prima ei reactia a fost sa-mi puna nota 1 pentru copiat. Nu am primit nota 1, dar atunci am invatat bine ca unele lucruri sunt serioase.

A doua doamna ce m-a influentat a fost doamna Saghin, profesoara mea de limba romana in clasele 5-8. Cu ea am invatat gramatica si atunci o stiam bine …intre timp… :). Cu ce m-a incurajat d-na Saghin? Pasiunea. Muncim si repetam pana intelegem. Avem capacitatea sa intelegem daca gandim. Chiar mi-a placut gramatica, atunci am descoperit frumusetea structurii limbii romane. O intamplare interesanta ce mi-a ramas in memorie: Era noiembrie. Dupa ce ninsese timp de cateva zile, si deja eram obisnuiti cu frigul, a venit o zi calduroasa si s-a topit toata zapada in acea zi si era totul uscat. In acea zi d-na Saghin ne-a dat tema in clasa sa facem o compunere cu tema: O zi insorita de noiembrie. Atunci am primit o lectie sa fim sensibili la ce se intampla in jurul nostru.

O alta doamna speciala pentru formarea mea a fost doamna Artimon, profesoara de limba romana de la liceu. O persoana de un calm si o blandete iesite din comun. Era destul de dispretuita de multi elevi din liceu dar pentru mine a fost o persoana care m-a incurajat foarte mult si aceasta a facut-o doar printr-o apreciere la momentul potrivit. Intr-o zi ne-a dat un test in care trebuia sa comentam o poezie de Eminescu. Poezia nu mai stiu cum se cheama dar era la prima vedere, o poezie nu prea cunoscuta. In cadrul poeziei era vorba despre un cuplu de indragostiti ce stateau sub un salcam, etc… Desi am primit nota 7 pe lucrarea mea, profesoara a remarcat ca eu am spus despre relatia dintre dulceata florilor de salcam si dulceata dragostei si despre puterea de regenerare a salcamului si cea a dragostei. Faptul ca doamna Artimon a remarcat acestea in fata clasei mi-a starnit in mine un curaj enorm de a scrie. Chiar acest blog pot zice ca se datoreaza in buna parte acelei incurajari.

Ultima persoana care vreau sa v-o prezint este cea mea speciala doamna din viata mea. Pot zice ca e mai mult decat o simpla doamna: pentru mine este o Regina. Mama mea. Cu toate ca am crescut intr-o familie cu 7 copii, din care 6 baieti, am primit din partea ei tot ce aveam nevoie: Cuvinte potrivite la momentul potrivit. Cand i-am zis prima nota mica ce o luasem la scoala am primit cea mai puternica mustrare din cate mi-aduc aminte. Cu un glas bland si sincer cuvintele ei au strapuns inima mea mai ceva ca fierul inrosit: am simtit intr-adevar ca am intristat-o. Asemanator cu doamna invatatoare, doar ca in fiecare zi pana in aceste clipe, mama mea m-a tratat cu incredere si cu asteptare de a vedea potentialul meu folosit frumos. Pe deasupra tuturor incurajarilor, cea mai frumoasa este aceea ca m-a incurajat sa am o relatie cu Dumnezeu. Cu putine cunostinte, dar multa credinta si rugaciune, mama mea a contribuit enorm ca eu sa ma intalnesc cu Dumnezeu. Nu m-a fortat, dar a facut tot ce a putut ca nimic sa nu ma impiedice sa-L vad pe Dumnezeu cum este El.

Astazi sunt bucuros si recunoscator lui Dumnezeu pentru aceste femei speciale care Dumnezeu le-a folosit sa ma indrume spre o viata frumoasa si buna. Desigur ca sunt si alte doamne care au contribuit, nu doar cele mentionate mai sus.

In articolul urmator va voi prezenta barbatii adevarati ce au marcat viata mea.

Amintiri din copilarie

Familia Burac – 1986

rând sus: Radu, Victor, Paulin

rând jos: Ştefan în braţe la Marcela, Mama(Rodica), eu în braţe la Tata(Alexandru)

IMG

1991

fratele meu Corneliu la 2 ani

Corneliu - 2 ani

fratele meu Stefan la 4 ani

Stefan - 4 ani

Eu la 6 ani

Petrica - 6 ani

Fratele meu Victor la 11 ani

Victor - 11 ani

Noi impreuna cu tatal nostru(la mai multi ani…:))….)

Tata,Victor,Petrica,Stefan,Corneliu

%d blogeri au apreciat asta: