(ca) Pâinea caldă

Când eram copil mă trimitea mama să cumpăr pâine. Având brutăria aproape de locuința noastră șansele erau foarte mari să găsesc pâine caldă sau proaspătă. Când coboram spre casă, în drumul de 5 minute, provocarea era mare și cam de fiecare dată înfulecam o bucată bună.

Pâinea care ajungea acasă nu mai era așa de atrăgătoare. Lăcomia și nerăbdarea mea aduceau o impresie măcar puțin neplăcută.

Când răsfoiesc internetul după o informație se întâmplă des să găsesc alte materiale interesante pentru curiozitățile mele. Există și acum provocarea de a „înfuleca o bucată bună” de informație proaspătă. Decizia înțeleaptă este să salvez adresa pentru a o revedea când am timp liber. Totuși de prea multe ori am fost copil și am mâncat cu poftă informația „caldă”.

Crescând mare am înțeles că nu e nici cel mai frumos nici cel mai sănătos să mănânc pâinea până nu ajung acasă. Am ajuns să savurez mâncarea când stau liniștit la masă și atunci gusturile bune mi-aduc mai multă plăcere.

La fel și cu informațiile de pe internet: le pot programa pentru un timp să le studiez atent și liniștit. Satisfacția cunoștințelor noi este mult mai mare: sunt mai atent, nu mi-e frică de pedeapsă că „am pierdut timpul” alocat muncii, nu-mi pare rău că am făcut ceva mai puțin valoros decât ce trebuia să fac.

Pâinea caldă merge servită cel mai bine împreună cu cei dragi, la fel și veștile proaspete sunt mai interesante când le spui apropiaților.

Nu te grăbi la pâinea caldă!

Semaforul este bun

Astăzi dimineață când am ajuns la un semafor și mă pregateam să aștept, o bătrânică a trecut iute strada deși culoarea semaforului era pe roșu.

„Oare unde se grăbește?”, m-am gândit în mintea mea și am urmărit-o. Trecuse mai repede pentru că vroia să fie în stația de autobuz. Probabil văzuse că vine un autobuz sau știa că era aproape ora pentru un autobuz ce trecea rar. Nu știu.

Semaforul a aprins culoarea verde, am trecut strada și am lăsat-o în urmă pe doamna care continua să aștepte în stație.

Pentru mine semaforul este deseori un loc bun de meditație, reașezare a gândurilor, revizuire a priorităților.

Ce să fac când aștept la semafor? Mă gândesc. La ce mă gândesc? La ce nu mi-am programat să mă gândesc.
Nu ne programăm să stam la semafor.

Oare avem destule semafoare? Oare de ce suntem așa grăbiți?
Probabil pentru că uităm prea des de oamenii din jurul nostru.

Mulți oameni sunt frumoși. Toți pot fi frumoși dacă ne uităm bine.

Semaforul este bun.

Lene, comfort sau neatenție?

Poate cineva să ne lămurească următoarea problemă? La ambele capete al unui drum este pus clar și vizibil semnul: INTERZIS PIETONILOR / PERICOL DE ACCIDENTE și totuși în plină zi trec mai mult de douăzeci de persoane în timp de 5 minute. Care este cauza pentru care copii, tineri și bătrâni încalcă evident legea și își riscă viața?

După calculul meu, făcut cu pasul normal și cronometru, ocolirea ar însemna 2 minute în plus.

De ce aleg oamenii să renunțe la siguranța vieții lor?

Mai jos aveți imagini și video de la fața locului

 

Capatul 1 - Clar semnalizat, evident ignorat

Capatul 2 - Puternic semnalizat - Bariera ocolita

Întâlnirea ce nu necesită timp

Există o întâlnire pentru care nu voi avea nevoie să-mi rezerv timp, cu toate că pot face pregătiri. Este vorba de o întâlnire la care voi participa asigurat, nu voi întârzia deloc şi nu va lipsi nimic din ceea ce este necesar. Este vorba de întâlnirea cu Dumnezeu la finalul vieţii mele.

Şi tu poţi fi chiar cel mai ocupat om din lume, prins în afaceri, probleme sau bucurii, zi şi noapte… când vei fi chemat vei avea doar un singur răspuns: Prezent! După tine va veni cel mai bun agent de „colectare”: Moartea. Te desprinde de orice ai fi legat: servici, copii, nevastă, bunici, prieteni, maşină, cărucior, renume, etc…

Când Dumnezeu zice că e momentul să ne întâlnim la EL, nu există amânare. Astăzi, acum, când scriu aceste rânduri Dumnezeu aşteaptă ca Eu să-L chem la mine.

El mi-a dat timpul ca să-L chem pentru că El nu are nevoie de timp atunci când mă cheamă la EL. Atunci pur si simplu: opreşte timpul.