Posts Tagged ‘durere’

Fă-ţi probleme acum ca să nu ai probleme după!

Treci pe stradă şi vezi un cerşetor care-ţi zice: „Dă-mi bani să-mi iau ceva de mâncare. Ai milă de mine.

Tu treci mai departe, zici că nu e problema ta. „Să se ocupe primăria, statul, biserica.

Stai liniştit acasă şi te odihneşti. Sună soneria la uşa. Te miri oare cine e?!? Când deschizi afli că este o mamă cu doi copii care-ţi cere un ajutor. „Nu pot să vă ajut.” În mintea ta zici: „De ce mă deranjează? Nu e problema mea. Să muncească… Să ceară de la cei bogaţi…

Da, e bine să fii stresat. E bine să te doară. E bine să plângi şi să te frămânţi. PENTRU ALŢII! E bine să strigi la Dumnezeu după ajutor pentru alţii. E bine să fii prea obosit pentru alţii. E bine să te doară pentru alţii.

Ai probleme? Ce probleme ai tu? Ce probleme ai tu care nu sunt ale tale?

Vezi în fiecare zi acelaşi cerşetor la acelaşi colţ de stradă şi nici măcar nu ştii cum îl cheamă!

Îţi iubeşti aproapele?

Ce dureri are? Ce probleme are?

Dacă astăzi nu accepţi să iei asupra ta problemele altora, înseamnă că nu iubeşti. Înseamnă că nu-L cunoşti pe Dumnezeu, nici El pe tine. Când te vei întâlni cu El la judecată nu te va recunoaşte. El graţiază şi răsplăteşte pe cei care-i cunoaşte. Pe necunoscuţii ca tine îi trimite în blestematul iaz de foc pe care şi l-au ales.

Eşti liniştit şi nu ai probleme? Eşti un necunoscut.

Ai o problemă de viaţă şi de moarte… veşnică.

Anunțuri

Am căzut … sau …. ???

Am căzut?

M-am mândrit?

Am fost încăpăţânat?

Nu am ascultat?

M-am grăbit?

Am fost neatent?

M-a înşelat?

Eram nepregătit?

Am fost uşuratec?

DE CE AM PĂCĂTUIT?

de ce nu aş fi păcătuit?

Ce înseamnă pentru TINE să-ți iei crucea în fiecare zi și să-L urmezi pe Isus?

Domnul Isus a zis tuturor:

Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,

să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.

(Luca 9:23)

 

Personal cred ca răspunsul este dat de Domnul Isus în continuare:

”Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.

Şi ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?

Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” (Luca 9:24-26)

 

Vreau să scriu!

Da, vreau să scriu! Aproape în fiecare zi văd câte un lucru care mă provoacă să mă gândesc la un nou articol pentru blogul meu sau pentru Orizonturi eterne. Văd situaţii în societate care nu sunt cum trebuie să fie şi aş vrea să-mi ridic glasul să fiu auzit şi situaţia respectivă să fie îndreptată şi astfel mă gândesc: Cum şi ce să scriu pe blog? Văd prieteni care se confruntă cu diferite probleme şi mă gândesc că poate le-ar prinde bine o încurajare pe blog.

Mă gândesc la blog ca la un pupitru public de unde poţi să-ţi expui părerea şi „trecătorii” pot să te audă, pot să se „adune” şi eventual să se pornească o mişcare care să aplice ceea ce zici: schimbarea dorită. E ceva asemănător cu dreptul la discursuri publice în parcul Hyde din Londra.

De exemplu astăzi mă gândeam printre altele să vă anunţ, pe cei care nu ştiţi deja, că Biserica Speranţa este deschisă în fiecare dimineaţă între orele 6:00-9:00, de Luni până Sâmbătă, pentru oricine doreşte să se roage pentru motivele de rugăciune ale bisericii sau motive personale. Astfel, dacă nu ai un loc unde să te rogi dimineaţa în linişte sau dacă te-ai pornit spre şcoală-servici-etc şi vrei să te opreşti undeva să te rogi, atunci Biserica Penticostală Speranţa din Suceava este un loc deschis pentru tine.

Deschizând cutia poştală în această seara am dat peste un pliant interesant: „Un atentat la viaţa umană: Vaccinul împotriva GRIPEI PORCINE.” Este un pliant publicat de Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” şi are câteva puncte care le consider bine remarcate. De exemplu : „De ce se impune vaccinarea obligatorie când riscurile bolii sunt mici, iar riscurile vaccinării sunt enorme?”  Acest tractat cuprinde multe informaţii cu denumiri medicale şi mie cel puţin mi-a stârnit o curiozitate asupra acestui subiect şi o suspiciune faţă de subiectul gripei „mondiale”. Alt exemple bine remarcate: „Se proclamă pandemie, se mobilizează guverne, se cheltuiesc pentru gripa porcină, ce are cu 145 victime mai puţin decât cele provocate în fiecare an de fulgere (1170 pe an)”…”Decesele (în principal ale copiilor) în Africa şi Asia sunt doar din cauza malariei 3000 în fiecare zi. De ce aceasta nu constituie nici măcar o ştire, în timp ce „pandemia” – cu foarte puţine victime – monopolozează mass-media, pune în mişcare organisme şi guverne mondiale?” Puteti citi detalii interesante pe blogul NU VACCINURILOR.

….

În concluzie: De ce vreau să scriu? Pentru că mă gândesc să schimb ceva în jurul meu: lumea.

Patinele si patinajul – Impresii

Prima impresie a patinelor: Auuu! A doua: Aoleuuu! A treia: Vaiii!

Tot asa alunecand durerea crestea si patina se adancea in piciorul meu. Imi venea sa le recomand falimentul celor ce mi le-au inchiriat. Patinele ar trebui sa fie un fel de aripi pentru gheata si cand colo am dat de tortura in cautarea placerii.

O seara dulce amaruie… un fel de ciocolata Africana de aia veche si buna… Pe de o parte picioarele imi urlau si pe de alta parte inima mi se bucura sa vad fetele(a se citi fetzele) cunoscute care mi-au lipsit.

Frigutz, putina viteza, putine cazaturi… o seara voioasa. Asemanatoare cu ultima data cand purtasem patine, pe vremea cand eram elev. Tot emotii interesante doar ca de alta natura acum… Copilandrul de atunci se temea sa nu cada pe gheata sau sa nu rateze gardul viu pentru frana, dar acum… acum… ce faci cu gandul: Sa ajut fata aceasta tinand-o de mana?!? Oare ce va crede ea sau ce vor crede cei care ma vad?

Imbujorat de frig si de „emotii” aluneci pe gheata pana te trezeste din vis megafonul ragusit: „Programul s-a incheiat”… si farmecul se destrama…

Cu picioarele in realitate, cu rani si usturime, cu inima inca agatata de „emotii” am alunecat incet spre un loc caldut: Mall-ul cu nume latinesc Iulius. Acolo am stat putin la sfat cu stomacul si bine ca a „adormit” destul de repede.

Mai greu era cu „emotiile” care stateau ca in cusca pentru ca nu mai aveau patine si nu mai erau fete sa le ajuti. Si am plecat acasa… cu tot cu dureri la picioare si „emotii” neimplinite.

Dar va veni o zi cand voi incepe sa patinez si nu voi mai fi singur. Poate dureri vor mai fi in patine dar macar „emotiile” isi vor fi gasit perechile si patinajul va fi sublim. Pana atunci Dumnezeu mai are de scris la povestea mea de… dragoste.

PS:1. Pentru consiliere in probleme afective, adica de dragoste, persoana cea mai potrivita este Dumnezeu si manualul Sau 100% garantat pentru succes este Biblia.

2. E super sa am asa consilier. Multumesc Doamne!

%d blogeri au apreciat asta: