Posts Tagged ‘copii’

Tăticule, nu te teme!

image

M-am întâlnit cu un prieten ce urmează să fie tatic peste o lună de zile. Vorbind despre copii am sesizat la el o teamă de necunoscut, o teamă de responsabilitățile care apar.

Lucrurile elementare de care are nevoie un copil sunt dragoste, mâncare, haine, adăpost și dragoste.  🙂

Toți TAȚII au(și primesc continuu) de la Dumnezeu tot ce au nevoie pentru a crește copiii care I-au primit tot de la Dumnezeu.

Dumnezeu este cel care dăruiește copiii și nu greșește niciodată, ci are un plan SUPERB.

Victoria unui tată de a crește bine un copil depinde de relația lui sănătoasă cu Dumnezeu ca și Tată.

Concluzia: Taților, să ne încredem în Tatăl nostru ceresc și vom crește frumos copiii noștri!

Fă-ţi probleme acum ca să nu ai probleme după!

Treci pe stradă şi vezi un cerşetor care-ţi zice: „Dă-mi bani să-mi iau ceva de mâncare. Ai milă de mine.

Tu treci mai departe, zici că nu e problema ta. „Să se ocupe primăria, statul, biserica.

Stai liniştit acasă şi te odihneşti. Sună soneria la uşa. Te miri oare cine e?!? Când deschizi afli că este o mamă cu doi copii care-ţi cere un ajutor. „Nu pot să vă ajut.” În mintea ta zici: „De ce mă deranjează? Nu e problema mea. Să muncească… Să ceară de la cei bogaţi…

Da, e bine să fii stresat. E bine să te doară. E bine să plângi şi să te frămânţi. PENTRU ALŢII! E bine să strigi la Dumnezeu după ajutor pentru alţii. E bine să fii prea obosit pentru alţii. E bine să te doară pentru alţii.

Ai probleme? Ce probleme ai tu? Ce probleme ai tu care nu sunt ale tale?

Vezi în fiecare zi acelaşi cerşetor la acelaşi colţ de stradă şi nici măcar nu ştii cum îl cheamă!

Îţi iubeşti aproapele?

Ce dureri are? Ce probleme are?

Dacă astăzi nu accepţi să iei asupra ta problemele altora, înseamnă că nu iubeşti. Înseamnă că nu-L cunoşti pe Dumnezeu, nici El pe tine. Când te vei întâlni cu El la judecată nu te va recunoaşte. El graţiază şi răsplăteşte pe cei care-i cunoaşte. Pe necunoscuţii ca tine îi trimite în blestematul iaz de foc pe care şi l-au ales.

Eşti liniştit şi nu ai probleme? Eşti un necunoscut.

Ai o problemă de viaţă şi de moarte… veşnică.

Eliberaţi-l pe Chen Guangcheng!

Ia atitudine şi ia apărarea cestui avocat!

sursa: http://www.womensrightswithoutfrontiers.org/blog/?p=296

Lene, comfort sau neatenție?

Poate cineva să ne lămurească următoarea problemă? La ambele capete al unui drum este pus clar și vizibil semnul: INTERZIS PIETONILOR / PERICOL DE ACCIDENTE și totuși în plină zi trec mai mult de douăzeci de persoane în timp de 5 minute. Care este cauza pentru care copii, tineri și bătrâni încalcă evident legea și își riscă viața?

După calculul meu, făcut cu pasul normal și cronometru, ocolirea ar însemna 2 minute în plus.

De ce aleg oamenii să renunțe la siguranța vieții lor?

Mai jos aveți imagini și video de la fața locului

 

Capatul 1 - Clar semnalizat, evident ignorat

Capatul 2 - Puternic semnalizat - Bariera ocolita

Spoturi ScoalaDuminicala.ro

Citirea Bibliei

Detalii la: http://www.scoaladuminicala.ro/category/proiecte/citirea-bibliei/

Picurul de Miere

Detalii la: http://www.scoaladuminicala.ro/sarbatoarea-copii-lui-isus/#more-418

Sărbătoarea Anuală: Copiii lui Isus

Detalii la: http://www.scoaladuminicala.ro/sarbatoarea-copii-lui-isus/#more-418

Concursul: Talantul în negoț

Detalii la: http://www.scoaladuminicala.ro/category/proiecte/talantul_in_negot/

sursa: Samuel Muica – http://www.scoaladuminicala.ro

Vorbeste pe limba mea: Valorile.

Ascultam la RVE o emisiunea si a venit vorba despre conflictul dintre generatii. Deodata mi s-a clarificat de ce exista neintelegere intre generatii, adica dintre cei care acum sunt in varsta si cei care sunt tineri.

Generatiile care le avem acum in Romania sunt doua: una cu educatie din perioada comunista si una cu educatie primita in democratie, dupa 1990. Cei care au inceput educatia inainte de 1990 si eu terminat-o dupa revolutie in general intra in generatia „democratica”. Astfel avem prima generatie si a doua generatie.

Fiecare dintre aceste doua generatii a primit educatie prin mai multe canale de comunicare, si aceasta educatie a construit in fiecare persoana anumite valori.

De exemplu pentru prima generatie exista o valoare larg acceptata: „respectarea si dragostea fata de parinti este egala cu ascultarea neconditionata a dorintelor parintilor. Cat mai putine discutii.” A doua generatie: Aici definitia e diversa si complexa ” Ii iubesc pe parintii mei cand le dau un cadou, cand le spun asta. Ii iubesc pe parintii mei daca si ei ma iubesc pe mine. Eu iubesc pe cei care ma iubesc, am dreptul sa aleg. „

Ca sa dispara conflictul dintre generatii, daca esti tanar si vrei sa te intelegi cu parintii tai incepe sa faci pur si simplu lucruri care ti le cer. Vei fi uimit cat de mult apreciaza ei ascultarea neconditionata: Fa lucrul ce-ti cer ei, si chiar daca se demonstreaza ca a iesit paguba, ei apreciaza ca ai ascultat. Nu te forta prea tare sa le explici cum e bine. Mai intai ei au nevoie sa le zidesti incredere, sa le demonstrezi ca esti de incredere prin faptul ca-i asculti. Daca tu ii asculti si ei vor fi gata sa te asculte. Cheia este la tine: fa primul pas – incepe sa-ti asculti (semnificativ) mai des parintii. Obs: Am testat acest principiu – functioneaza 100%.

Daca cumva este o persoana ceva mai in varsta si ajuns pe acest blog, meriti felicitarile mele: Esti o persoana intr-adevar interesata sa fie in pas cu realitatea. Tinerii cu vrei sa comunici si pana azi ai avut „conflict de generatii”, sunt chiar aici langa tine. Cei mai multi dintre ei sunt pe Facebook, Hi5, Blog-uri, Twitter… Cei mai multi se uita la serialele americane, nu la telenovele. Ai un top bun pe http://www.tv.com. Ce invata ei cel mai puternic din seriale si de pe Facebook? Persoanele de incredere, prietenii, trebuie sa-si demonstreze prietenia fata de ei prin faptul ca-i accepta in mare asa cum sunt, la lucrurile care sunt de indreptat aduc sfaturi cu sinceritate si atentie: bine argumentate. Tinerii din ziua de azi asteapta ca parintii sa le fie prieteni. Le place sa iesi cu ei in oras, sa joci jocurile lor, sa canti cantecele lor, sa le daruiesti lucruri care le plac. Tinerii vor primii ceea ce-ti place tie atunci cand tu ai primit ceea ce le place lor.

Tanar sau mai in varsta, copil sau parinte, daca vrei poti sa-ti imbunatatesti relatiile cu cei din generatia cealalta. Uita-te la valorile lor si arata-le ca le intelegi si le accepti.

Vrei sa treci peste o prapastie: Nu te astepta sa zbori, construieste un pod.

Sursa imagine: http://www.humberbridge.co.uk/resources/humber_bridge_shot1.jpg

Copilul va trai

A fost o data un popor, un popor tare incapatanat, asa asemanator cu noi. Si incapatanarea acestui popor era sa zica mereu lui Dumnezeu: „Facem cum ne poruncesti.” si apoi cand dadeau de greu faceau ce vroiau ei, adica exact invers cum primisera porunca. Poate v-ati dat seama ca e vorba de poporul Israel scos din Egipt si condus de Moise cel bland… si poate v-ati mai dat seama ca m-am referit la asemanarea cu poporul roman.

Dupa ce au fost izbaviti din Egipt prin mari minuni: zece urgii ce au distrus aproape de tot pe tara egiptenilor plus inecarea intregii armate in Marea Rosie in frunte cu semetul Faraon, acesti oameni au inceput sa traverseze desertul ce-i despartea de tara Canaan – tara unde curgea lapte si miere. Avand aceeasi problema ca si noi, memorie scurta, ei au comentat impotriva lui Dumnezeu de fiecare data cand le lipsea ceva: ba apa, ba mancarea si Dumnezeu s-a suparat pe ei. Dumnezeu fiind stapan a decis  si le-a luat binecuvantarea promisa lor si a dat-o copiilor lor. Ia priviti cum:

Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi spus că vor fi de jaf,

îi voi duce în ţară şi astfel ei vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o.

(Numeri 14:31)

Si in Romania am tot auzit: „Ce va fi cu copiii nostrii?” Dar nu din gura oamenilor muncitori, ci de la cei care au meseria de spectatori si critici profesionisti.

Esti si tu cumva printre cei care cred ca Romania se duce de rapa? Te ghidezi si tu dupa incapatanarea proprie de a lupta cu propriile puteri? Atunci ia seama la ce au patit o generatie de oameni. Ei au murit in pustie, si in tara unde curge lapte si miere au intrat copiii lor.

Daca alegi astazi sa te increzi in Dumnezeu si sa te bucuri de ceea ce ai, vei avea ocazia sa vezi cum in Romania lucrurile se vor indrepta si copiii tai vor trai in aceasta tara. Daca alegi incapatanarea, vei vedea totusi ca Dumnezeu e stapan si copilul va trai.

Trezire&Transformare 3 – Străjerii

Ei sunt cei care ne păzesc!

Păzesc familiile noastre, casele noastre, serviciile noastre, oraşele noastre, ţara noastră şi fac acest lucru în fiecare zi, în fiecare oră, fiecare minut, fiecare secundă. Chiar acum este un străjer care te păzeşte!

În cea mai mare parte a timpului sunt nevăzuţi, aceasta deoarece lucrează în domeniul invizibil. Se luptă cu arme puternice şi folosesc o putere deosebită.

Străjerii sunt oamenii care se roagă pentru alţii oameni, pentru familii, pentru pământurile noastre, pentru apa care o bem, pentru mâncarea sănătoasă ce o primim, pentru ordinea şi siguranţa din oraşele noastre, pentru bunăstarea şi bunul mers al şcolilor, al muzeelor, al grădinii zoologice, al spitalelor, al judecătoriilor, al grădiniţelor şi al parcurilor de joacă, al autobuzelor şi tramvaielor, al bicicletelor, al avioanelor… al inimilor noastre.

Pe drept vorbind veţi întreba: cine sunt aceşti oameni?… mai ales că parcă mai mult le simţim lipsa decât prezenţa. Aceşti oameni suntem NOI. Fiecare dintre noi suntem străjeri, chemaţi şi proiectaţi de Dumnezeu să păzim în fiecare zi. Tot ce este în jurul nostru, chiar şi noi înşine, este sub vizorul unui duşman care vrea să distrugă. Duşmanul acesta este diavolul şi armata lui e formată din demoni – duhuri rele.

Dacă te uiţi astăzi şi vezi în România falimente, certuri, crime, lipsa de ruşine şi de politeţe, hoţie, corupţie, frică… asta înseamnă că vezi locuri unde încă nu sunt străjeri, pentru acele lucruri-locuri încă nu se roagă nimeni, acolo încă nu a fost chemată ocrotirea şi binecuvântarea lui Dumnezeu, acolo este nevoie de rugăciunea ta.

De astăzi poţi începe să fii un străjer, un luptător pentru victorie în locul în care eşti!

Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse. (Luca 12:35)

Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă. (Matei 26:41)

Îmbrăcaţi toată armura pe care v-o dă Dumnezeu, ca să puteţi rezista uneltirilor diavolului. (Efeseni 6:11)

Îndemn de pe zid

Credinta cat un bob de mustar

Helen Roseveare, doctor si misionar englez in Zair, a povestit ce i s-a intamplat in Africa. A spus aceasta intamplare in marturia ei de miercuri seara, la Biserica Baptista Thomas Road. Miercuri seara urmatoare, Jerry Falwell, inabusindu-si cu greu tulburarea, a spus: „Aproape ca ma simt vinovat sa stau la acest amvon dupa cea care a vorbit aici saptamana trecuta.” 


Intr-o noapte
am lucrat din greu ca sa asist o mama la nastere, dar in ciuda tuturor stradaniilor noastre, ea a murit lasand in urma un bebelus mititel, nascut prematur, si o fetita de doi ani, plangand. A fost dificil sa pastram bebelusul in viata, deoarece nu aveam incubator (nu era electricitate pentru alimentarea unui incubator) si nimic care sa faciliteze metodele necesare si speciale de hranire.

Cu toate ca ne aflam la ecuator, noptile erau deseori friguroase, cu accese inselatoare. Una din moasele studente a mers dupa cutia pe care o aveam pentru asemenea copii si dupa scutecul de bumbac in care bebelusul avea sa fie infasurat. Alta a mers sa puna lemne pe foc si sa umple o sticla cu apa fierbinte. Putin mai tarziu, a venit inapoi suparata si mi-a spus ca, in timp ce umplea sticla, aceasta s-a crapat. Cauciucul se distruge usor in climatul tropical.


„Si era ultima noastra sticla pentru apa fierbinte!”
exclama ea. Asa cum in Vest nu are nici un rost sa plangi pentru laptele varsat, asa si in Africa Centrala poate fi considerat fara rost sa plangi dupa sticle sparte. Dar nu cresc in copaci si nu sunt nici magazine pe cararile padurii. „Bine”, i-am spus „pune copilul langa foc cat se poate de aproape ca sa fie in siguranta si tu culca-te intre bebelus si usa ca sa-l aperi de curent. Misiunea ta e sa tii copilul cald.”

Urmatoarea zi, pe la pranz, asa cum faceam in majoritatea zilelor, am mers sa ma rog cu fiecare dintre copiii orfani care voiau sa ma insoteasca. Le-am dat celor mici diferite sugestii pentru motive de rugaciune si le-am spus si despre bebelus. Le-am explicat problema noastra, aceea de a tine copilul tot timpul destul de cald, mentionand si despre sticla pentru apa fierbinte. Bebelusul putea muri imediat daca facea friguri. Le-am spus si despre sora lui de doi ani, care plange pentru ca mama ei a murit. O fetita de zece ani, Ruth, s-a rugat cu obisnuita sinceritate concisa a copiilor nostri africani. „Doamne, te rog”, s-a rugat ea „trimite-ne o sticla. Nu maine, ca n-ar mai fi de nici un folos pentru ca maine copilul va fi mort, ci trimite-o, te rugam, in dupa-amiaza asta.” In timp ce ma sufocam in mine din pricina indraznelii rugaciunii, ea a adaugat in incheiere: „Si daca tot te ocupi de asta, n-ai vrea sa trimiti si o papusica pentru fetita, astfel incat sa stie ca Tu te gandesti la ea?”


Asa cum
se intampla deseori la rugaciunile copiilor, eram pusa intr-o situatie dificila. Puteam sa spun din toata inima: „Amin”? Pur si simplu nu credeam ca Dumnezeu ar putea face asta. O, da, stiam ca El poate face orice. Asa spune Biblia. Dar sunt limite, nu-i asa? Singurul mod prin care Dumnezeu putea raspunde acestei rugaciuni aparte era primirea unui pachet de acasa. Eram in Africa de mai mult de patru ani si niciodata nu primisem nici macar un pachet de acasa; si chiar daca cineva mi-ar fi trimis un pachet, cine ar fi pus in el o sticla pentru apa fierbinte? Eram doar la ecuator!


La jumatatea
dupa-amiezii, in timp ce predam la scoala de asistente, am primit un mesaj ca era o masina la usa din fata a casei mele. Cand am ajuns acasa, masina plecase, dar acolo, pe veranda, era un pachet mare, de mai multe kilograme. Am simtit cum mi se adunau lacrimi in ochi. N-am putut sa deschid singura pachetul, asa ca am trimis dupa copiii orfani. Impreuna am scos snurul, desfacand cu grija fiecare nod. Am impaturit hartia, avand grija ca sa nu o rupem degeaba. Curiozitatea si emotia cresteau. Treizeci sau patruzeci de ochi priveau cu cea mai mare atentie cutia cea mare de carton. Intai am scos pulovere impletite, frumos colorate. Ochii le straluceau cand le-am impartit. Apoi am gasit bandaje tricotate pentru pacientii leprozeriei si copiii pareau putin plictisiti. A urmat o cutie de stafide – aveam sa facem umplem un cuptor cu minunate chifle pentru week-end. Cand am controlat din nou cu mana in cutie, am simtit… ar fi putut fi? Am apucat si am scos din cutie „da, o sticla de cauciuc pentru apa fierbinte, nou-nouta!” am strigat. Nu-I cerusem lui Dumnezeu s-o trimita; de fapt nici n-am crezut ca el va trimite asa ceva.

Ruth era in primul rand de copii. S-a repezit in fata, strigand: „Daca Dumnezeu a trimis sticla, sigur este si papusa!” Scotocind prin cutie, ea scoase o papusa mica, imbracata minunat. Ochii ii stralucira! Nu se indoise deloc. Uitandu-se la mine, intreba: „As putea merge cu tine, mami, sa dau papusica acelei fetite ca sa stie ca Isus cu adevarat o iubeste?” Acel pachet calatorise timp de cinci luni. Fusese trimis de fostul meu instructor de la Scoala Duminicala, al carei lider a auzit si a ascultat indemnul lui Dumnezeu de a trimite o sticla pentru apa fierbinte chiar la ecuator. Si o fetita pusese inauntru o papusa pentru un copil african – cu cinci luni inainte – ca raspuns la rugaciunea plina de credinta a uneia de zece ani care a spus „in dupa amiaza asta”. „Inainte ca sa ma cheme, le voi raspunde!” Isaia 65:24

sursa: ResurseCrestine.ro – Devotionale

<span>%d</span> blogeri au apreciat: