Posts Tagged ‘atentie’

(ca) Pâinea caldă

Când eram copil mă trimitea mama să cumpăr pâine. Având brutăria aproape de locuința noastră șansele erau foarte mari să găsesc pâine caldă sau proaspătă. Când coboram spre casă, în drumul de 5 minute, provocarea era mare și cam de fiecare dată înfulecam o bucată bună.

Pâinea care ajungea acasă nu mai era așa de atrăgătoare. Lăcomia și nerăbdarea mea aduceau o impresie măcar puțin neplăcută.

Când răsfoiesc internetul după o informație se întâmplă des să găsesc alte materiale interesante pentru curiozitățile mele. Există și acum provocarea de a „înfuleca o bucată bună” de informație proaspătă. Decizia înțeleaptă este să salvez adresa pentru a o revedea când am timp liber. Totuși de prea multe ori am fost copil și am mâncat cu poftă informația „caldă”.

Crescând mare am înțeles că nu e nici cel mai frumos nici cel mai sănătos să mănânc pâinea până nu ajung acasă. Am ajuns să savurez mâncarea când stau liniștit la masă și atunci gusturile bune mi-aduc mai multă plăcere.

La fel și cu informațiile de pe internet: le pot programa pentru un timp să le studiez atent și liniștit. Satisfacția cunoștințelor noi este mult mai mare: sunt mai atent, nu mi-e frică de pedeapsă că „am pierdut timpul” alocat muncii, nu-mi pare rău că am făcut ceva mai puțin valoros decât ce trebuia să fac.

Pâinea caldă merge servită cel mai bine împreună cu cei dragi, la fel și veștile proaspete sunt mai interesante când le spui apropiaților.

Nu te grăbi la pâinea caldă!

image

Dragostea nu face zgomot, ci muzică

Astăzi am citit capitolul 13 din 1 Corinteni si mi-am reamintit că fără dragoste sunt nimic, egal cu nimic, ce produc nimic şi dacă calculăm mai bine ieşim şi în deficit.
Acolo unde nu este dragoste este ură, şi mai rău indiferenţă.
De ce e mai rea indiferenţa? Ura e ca şi cum te-aş împinge înspre prăpastie, tu îţi dai seama şi te lupţi să mergi în direcţia inversă. Indiferenţa e ca şi cum te-aş vede că mergi înspre prăpastie şi te-aş privi nepăsător cum te duci. Ura zice ceva de genul: „Eu sunt mai bun decât tine”, adică eşti ceva totuşi, pe când Indiferenţa zice:”Nu dau nici măcar 1 leu pe tine, eşti zero.” Indiferenţa e ură totală.
Acum e posibil ca indiferenţa să fie şi mai rea dacă nu-ţi pasă nici măcar de tine. Egoismul e dragostea de sine, totuşi e ceva dragoste.

Dragostea adevărată este una deplină…Dragostea nu face zgomot, ci muzică. Nu caută pentru sine, ci pentru cel care are nevoie. Nu se jertfeşte ca să scape, ci ca să salveze pe altul. Nu face ceva ca să se laude, ci ca să scoată pe altcineva în evidenţă: pe cel pe care-l iubeşte.

Dragostea adevărată este din Dumnezeu, prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu!

Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste, sunt un gong de aramă zgomotos sau un chimval zăngănitor.  Dacă am darul profeţiei şi înţeleg toate tainele şi am toată cunoaşterea şi dacă am toată credinţa, aşa încât să mute munţii, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. Dacă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să mă laud, dar nu am dragoste, nu câştig nimic.

Dragostea este răbdătoare, dragostea este plină de bunătate, nu este invidioasă, dragostea nu se laudă, nu este mândră,  nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău,  nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr,  suportă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu se sfârşeşte niciodată…

(1 Corinteni 13:1-8)

%d blogeri au apreciat: