Rob si Fiu. Sclav si Mostenitor.

De ce am inceput sa fiu un strajer si sa-mi iau in serios datoria de a mijlocii pentru Biserica mea, pentru tara mea, pentru Biserica persecutata si pentru poporul Israel?… De ce consider normal, necesar si placut sa petrec noptile de vineri spre sambata in rugaciune impreuna cu alti oameni?

Pentru ca am inteles mai bine statutul meu: sunt rob al lui Dumnezeu dar si fiul lui, m-am facut sclavul Lui dar si El m-a facut mostenitorul Sau.

Cum am devenit robul lui Dumnezeu? Destul de simplu: Cand m-am nascut am devenit imediat robul pacatului, sclavul inselaciunilor diavolului si fraierul dus in orice parte dorea firea pacatoasa. La un moment dat in viata mea, in primavara lui 2002, Dumnezeu m-a facut constient ca viata mea se indreapta spre iad, spre focul vesnic de chin si regret. Atunci am zis: Doamne, salveaza-ma! Doar tu ma poti salva. Vreau sa fac voia Ta, sa fiu al Tau. Astfel, prin credinta ca Isus Hristos a murit pentru pacatele mele am fost izbavit de pedeapsa mortii(ce vine pentru pacat) si am fost rascumparat ca sa fiu un fiu al lui Dumnezeu. In momentul cand zic „rascumparat” aceasta inseamna ca am devenit proprietatea lui Dumnezeu, constient si de buna voie, astfel m-am facut sclavul lui Dumnezeu.

Poate te zgaraie la ureche sa auzi: sclavul lui Dumnezeu. Dar exact asa a fost si Domnul Isus cat a trait pe pamant. Scrie foarte clar: Robul Domnului. Si in orice context cuvantul Rob=Sclav. Domnul Isus s-a facut om si si-a luat o pozitie de sclav a lui Dumnezeu, adica primea porunci si le implinea. Totusi in acelasi timp a ramas si Fiu.

Cum pot fi eu sclav si fiu in acelasi timp? In primul rand ceea ce trebuie sa traim ca si sclavi pentru Dumnezeu este ascultare, ascultare neconditionata. Un sclav nici nu-si bate capul sa judece porunca stapanului, el implineste. Totusi atunci ce inseamna sa fiu si fiu pe langa sclav? Ce inseamna ca stapanul meu este Tatal meu? Incredere, incredere deplina in Stapanul meu. In clipa cand sunt constient ca Cel care imi vorbeste ma iubeste am al doilea motiv sa-L ascult: Poruncile Sale sunt bune pentru mine.

In fiecare zi Dumnezeu ne cheama sa ne smerim la statutul de robi ai Lui, sa ne plecam, sa ne facem punti pentru altii si aceasta pentru ca suntem Fii Lui.

De aceea in fiecare vineri spre sambata Dumnezeu ma asteapta sa slujesc ca un rob si sa ma bucur ca un fiu in rugaciune.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: